Teritoriul regiunii de nord a Mării Negre a fost locuit din cele mai vechi timpuri, începând cu paleoliticul. Patrimoniul istoric al orașului, format de-a lungul a mii de ani, a fost modelat de culturile eneoliticului și ale epocii bronzului (în special culturile Usatove, Iamna, Sabatinivka și Bilozirka), de populațiile nomade ale cimerienilor (mileniul I î.Hr.), sciților (din secolele al VI-lea până în al IV-lea î.Hr.) și sarmaților (începând cu secolul al III-lea d.Hr.), de colonizarea greacă (începând cu secolul al VI-lea î.Hr.), de romani (secolele I–III), goți (secolul al III-lea), huni (sfârșitul secolului al IV-lea), de cuceririle și colonizarea realizate de triburile slave, pecenegi, cumani și tătari (mijlocul secolului al XIII-lea), de colonizarea genoveză (secolul al XIII-lea), de perioada Galiției și Volîniei (secolele al XIII-lea–al XIV-lea), de prezența Marelui Ducat al Lituaniei (secolele al XIV-lea–al XV-lea), a Hanatului Crimeii și a Imperiului Otoman (secolele al XV-lea–al XVIII-lea), precum și de colonizarea activă a regiunii de nord a Mării Negre de către ucraineni, ruși și moldoveni.
Ca urmare a diverselor influențe culturale, politice și etnice (determinate de cuceririle frecvente, schimbarea populației de pe litoral și colonizare), au apărut și au dispărut așezări și orașe care au precedat Odesa, printre care factoría Ginestra, Isakiv, Kaciubei (Kocibei) și Hodjabey (Hadjibey).
Prima mențiune scrisă a portului Kocibei datează din anul 1415. Fortăreața Yeni-Dunya din Hadjibey a fost construită în anul 1766. Campaniile militare ale cazacilor, războaiele ruso-turce din secolul al XVIII-lea și anexarea Hadjibeyului la Imperiul Rus în 1791 au marcat o nouă etapă în istoria litoralului. În 1794, împărăteasa rusă Ecaterina a II-a a emis un rescript privind transformarea Hadjibeyului într-un nou port. La 2 septembrie (22 august, conform calendarului iulian) 1794 a avut loc punerea pietrei de temelie a construcțiilor portuare. Începând din 1849 și până în prezent, această zi este considerată data fondării noului oraș, care în 1795 a primit numele de Odesa.
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar apoi dezvoltându-se rapid în secolul al XIX-lea, Odesa a devenit unul dintre cele mai bogate și mai bine amenajate orașe ale Imperiului Rus. Un rol important în dezvoltarea orașului l-au avut conducătorii săi energici și talentați (de Ribas, Richelieu, Voronțov, Levașov, Novoselski, Kotzebue și Marazli).
Negustorii locali donau sume importante pentru dezvoltarea orașului. Rețeaua de instituții de învățământ secundar, universitatea, școlile de muzică și de arte plastice pregăteau o nouă intelectualitate; componența multinațională a populației favoriza îmbogățirea reciprocă a culturilor diferitelor popoare și contribuia la formarea unei culturi distincte.
Încă din secolul al XIX-lea, cosmopolitismul firesc al locuitorilor orașului îi impresiona profund pe vizitatori. În școli învățau în armonie copii de origine greacă, evreiască, armeană, rusă, slavă, moldovenească, germană, franceză și italiană. La Odesa coexistau pașnic lăcașuri de cult ale diferitelor confesiuni, iar în teatre se jucau spectacole în limbile rusă, poloneză, italiană și germană.
Așa era Odesa deja la câteva decenii după rebrandingul său: un oraș viu și vesel, cu o populație eterogenă din punct de vedere etnic, energică și iubitoare de libertate. Rezistența în fața greutăților, optimismul înnăscut și umorul rafinat al locuitorilor Odessei — acesta este sufletul acestui oraș uimitor.
Însuși numele Odesa contribuie la atmosfera aparte a orașului, creată de planificarea sa urbană și de înțelegerea reciprocă unică dintre locuitori. Mai devreme sau mai târziu, fiecare ajunge să se simtă aici ca acasă. În prezent, la Odesa locuiesc reprezentanți ai peste 130 de naționalități. De-a lungul istoriei orașului Odesa au fost prezenți în permanență numeroși aventurieri și oameni în căutare de noi oportunități — de la artiști la meșteșugari, negustori și marinari — veniți din Italia, Franța, Polonia și din alte țări europene. Fiecare familie, fiecare curte interioară și fiecare stradă vă pot povesti propria istorie secretă — tristă sau fericită, lungă sau scurtă, dar întotdeauna captivantă. Impresiile dumneavoastră vor depăși orice așteptări culturale!
Vă recomandăm să citiți (accesați linkul de mai jos):