De la Iosif Timcenko la studioul cinematografic modern
În mod tradițional, se consideră că istoria cinematografiei a început la 28 decembrie 1895, la Paris, când frații Lumière au organizat prima proiecție cinematografică publică. Cu toate acestea, Odesa are toate motivele să fie mândră de propria contribuție la istoria cinematografiei mondiale. Încă de la 7 noiembrie 1893, cu aproape doi ani înaintea celebrei proiecții de la Paris, aici au fost prezentate „imagini în mișcare” — filmele „Călărețul în galop” și „Aruncătorul de suliță”. Dispozitivul care avea să devină ulterior baza proiectorului cinematografic a fost creat de mecanicul Iosif Timcenko, angajat al Universității Novorossiisk (astăzi Universitatea din Odesa).
La începutul secolului al XX-lea, Odesa a devenit unul dintre centrele dezvoltării producției cinematografice. În 1907, la atelierul cinematografic „Mirograf”, deținut de Miron Grossman, originar din Odesa, au început să fie filmate primele producții. Ulterior, atelierul s-a transformat într-o fabrică de film cu capacitate de producție completă. În 1916, întreprinzătorul Dmitri Haritonov a construit un mare pavilion vitrat pe Bulevardul Francez, la numărul 33, care a devenit un important centru de filmare. Aici au fost realizate mai multe filme cunoscute, printre care și pelicula clasică „Taci, tristețe, taci”, regizată de Piotr Cerdînin, cu participarea legendarei vedete a filmului mut Vera Holodna.
În 1918, la Odesa a început să apară revista specializată „Ecran”, dedicată cinematografiei. Odesa a devenit unul dintre primele centre europene de dezvoltare a cinematografiei și a producției de film. Până la sfârșitul anului 1918, potrivit estimărilor istoricilor de film, la Odesa fuseseră realizate peste 300 de filme. Printre acestea se numărau filme artistice, documentare și de actualități, filme de prezentare și alte producții care au transformat orașul într-unul dintre principalele centre cinematografice ale epocii.
La 23 mai 1919, Comitetul Executiv al guberniei Odesa a adoptat o hotărâre privind naționalizarea întregului echipament cinematografic și fotografic existent în oraș și transferarea acestuia către „Secția Cinematografică” a departamentului politic al Diviziei a 41-a a Armatei Roșii. Din acel moment, cinematografia a început să fie utilizată activ ca mijloc de agitație, propagandă și educație sanitară. Unul dintre primele filme ale noii perioade a fost „Gonoreea”, dedicat prevenirii bolilor cu transmitere sexuală. Deși producția de filme artistice nu a fost întreruptă, iar pe ecrane au continuat să apară filme de ficțiune, inclusiv „Păianjenii și muștele”, majoritatea producțiilor cinematografice ale acelei perioade aveau un caracter pronunțat de agitație și propagandă.
În 1922, „Secția Cinematografică” a fost reorganizată în Fabrica de Film din Odesa, aflată în subordinea Direcției Fotocinematografice a întregii Ucraine, care a devenit rapid unul dintre principalele centre ale producției cinematografice ucrainene. Aici și-a început cariera cinematografică celebrul regizor Les Kurbas, debutând cu filmul „Chibritul suedez”. În următorul său film, „Macdonalds”, au apărut pe ecran actorii de seamă ai teatrului ucrainean Amvrosi Bucima și Vasîl Vasilko. În pelicula „Ostap Bandura”, regizată de Vladimir Gardin, spectatorii au putut-o vedea pe legendara Maria Zankovețka, iar filmele „Două zile” și „Vizitiul de noapte”, cu Amvrosi Bucima în rolurile principale, au intrat în patrimoniul de aur al cinematografiei ucrainene și sunt considerate până astăzi opere clasice. Monumentul dedicat marelui actor ucrainean Amvrosi Bucima a fost instalat pe teritoriul Studioului Cinematografic din Odesa, în memoria unuia dintre cei mai remarcabili artiști ai cinematografiei ucrainene.
În 1926, Oleksandr Dovjenko a venit la Odesa, unde și-a început cariera în cinematografia de lungmetraj. La Studioul Cinematografic din Odesa a realizat primele sale cinci filme, punând bazele unei cariere care avea să-l transforme într-un clasic al artei cinematografice ucrainene, cunoscut în întreaga lume.
De-a lungul anilor, zeci de personalități marcante ale culturii au fost legate de Studioul Cinematografic din Odesa. În genericele filmelor se regăsesc numele lui Iuri Ianovski, Ivan Kavaleridze, Natalia Ujvii, Iuri Șumski, Dmitri Kapka, Hnat Iura, Stepan Șkurat, Isaak Babel, Vsevolod Pudovkin, Iuri Oleșa, Lev Nikulin, Nikolai Erdman, Mikola Ba jan, Gheorghi Tasin, Anatoli Mariengof și ale multor altora. De aceea, Odesa nu este doar locul în care au fost filmate câteva pelicule legendare, ci și unul dintre principalele centre în care s-a format cinematografia ucraineană.
Un loc aparte în istoria cinematografiei mondiale îl ocupă și creația lui Serghei Eisenstein. Acesta a venit la Odesa pentru a ecraniza, după un scenariu de Isaak Babel, filmul „Benia Krik”, iar în timpul liber intenționa să filmeze o scurtă secvență despre revolta marinarilor de pe un cuirasat, pentru viitorul film „Anul 1905”. Însă tocmai această idee s-a transformat în celebrul film „Crucișătorul Potemkin”, una dintre cele mai importante opere ale cinematografiei mondiale. În schimb, filmul „Benia Krik” a fost realizat ulterior de regizorul Vladimir Vilner, care l-a distribuit pe Iuri Șumski în rolul principal. După succesul internațional al filmului „Crucișătorul Potemkin”, un critic de film german, impresionat de scena cu scările și căruciorul pentru copii, a numit celebrele scări din Odesa „Scările Potemkin”. Astfel, acest monument arhitectural a primit denumirea sub care este cunoscut astăzi în întreaga lume și care a devenit unul dintre simbolurile Odesei.
Apariția filmului sonor era însoțită adesea de o glumă a cineaștilor: la început, cinematografia ar fi fost „marele mut”, iar odată cu apariția sunetului ar fi încetat să mai fie „mare”. Totuși, această afirmație se aplică foarte puțin Studioului Cinematografic din Odesa. Încă din 1931, filmul istoric „Karmeliuk”, regizat de Ivan Kavaleridze, deși avea doar acompaniament muzical, a reprezentat o etapă importantă în dezvoltarea cinematografiei ucrainene. Iar în 1933, personajele filmului său „Koliivșcina” au început să vorbească cu propriile voci, marcând trecerea cu succes a studioului la epoca cinematografiei sonore și consolidând reputația lui Ivan Kavaleridze ca unul dintre cei mai importanți regizori ucraineni.
În deceniul care a precedat cel de-al Doilea Război Mondial, la Odesa au fost realizate 65 de filme artistice. Printre cele mai cunoscute producții ale perioadei se numără „Nazar Stodolia”, regizat de Gheorghi Tasin, „Marinarii”, regizat de Vladimir Braun, și „Petrolierul Derbent”, regizat de Aleksandr Faințimmer. Aceste filme prezintă și astăzi un interes deosebit pentru istoricii cinematografiei și pentru cei care apreciază patrimoniul cinematografic ucrainean.
Începutul celui de-al Doilea Război Mondial a schimbat considerabil activitatea Studioului Cinematografic din Odesa. Din cauza evenimentelor militare, producția de filme a fost evacuată, iar trei pelicule programate pentru lansare în 1941 au fost finalizate nu la Odesa, ci în studiourile cinematografice din Tașkent și Alma-Ata. Acest fapt a marcat începutul unei noi etape în istoria cinematografiei ucrainene, care s-a dezvoltat în condiții de război. Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, mulți angajați ai Studioului Cinematografic din Odesa au plecat voluntar pe front. Din păcate, numeroși dintre ei nu s-au mai întors acasă. Printre cei căzuți s-a numărat și directorul studioului, Dmitri Poznanski, care și-a pierdut viața apărându-și patria.
La victorie au contribuit nu doar actorii și regizorii. Artistul specializat în machiaj Vladimir Talala a îndeplinit o misiune aparte în timpul războiului: lucrând pe front, schimba cu măiestrie înfățișarea agenților sovietici de informații, ajutându-i să-și îndeplinească misiunile fără a risca să fie demascați de inamic.
Un rol important în păstrarea patrimoniului cinematografic l-a avut și Iakov Segal, veteran al departamentului de sunet al studioului. Lucrând împreună cu regizorul Leonid Lukov la filmele „Doi luptători” și „Aleksandr Parhomenko”, el a reușit să păstreze în arhiva sa singura copie din Ucraina a celebrului film „Benia Krik”. Datorită lui, această operă neprețuită a cinematografiei din Odesa a fost salvată pentru generațiile viitoare.
La 10 aprilie 1944, Odesa a fost eliberată de sub ocupația nazistă. Odată cu renașterea orașului a început și reluarea activității Studioului Cinematografic din Odesa. Totuși, revenirea la viața pașnică s-a dovedit dificilă. În urma unei decizii a conducerii unionale, studioul a fost reorientat în principal spre furnizarea unei baze tehnice și de producție pentru cineaștii veniți din alte orașe.
Studioul Cinematografic din Odesa dispunea de avantaje unice, inexistente în majoritatea studiourilor cinematografice ale vremii. Clima blândă, diversitatea peisajelor naturale și infrastructura tehnică dezvoltată permiteau realizarea celor mai complexe decoruri cinematografice. Deosebit de valoros era bazinul special pentru filmări, în care puteau fi reconstituite bătălii navale de amploare, scufundarea unor orașe și chiar furtuni de nisip în deșert. De aceea, în anii postbelici, la Odesa au fost filmate numeroase producții lansate sub marca altor studiouri cinematografice. În genericele acestor filme erau menționate adesea Moscova sau Leningradul, deși o mare parte a filmărilor avea loc chiar la Studioul Cinematografic din Odesa, care continua să fie unul dintre principalele centre de producție cinematografică.
La mijlocul anilor 1950, Studioul Cinematografic din Odesa a cunoscut o adevărată renaștere creativă. Și-a recăpătat propriul nume și, odată cu acesta, posibilitatea de a realiza proiecte artistice de amploare. Pe fondul schimbărilor sociale din țară, filmele produse la Odesa s-au numărat printre primele care au reflectat noile tendințe și căutări artistice. Sub denumirea „Studioul Cinematografic din Odesa” au fost lansate filmele „Vânătorul marin” și „Pudelul alb”, care au marcat începutul unei noi etape în istoria studioului. Nu întâmplător, această perioadă este numită adesea renașterea „Hollywoodului de la Marea Neagră”.
Unul dintre cele mai importante evenimente a fost lansarea filmului „Primăvara pe strada Zaricina”, care a devenit o senzație nu doar în cinematografie, ci și în întreaga societate. Filmul a făcut cunoscute publicului larg talentele lui Marlen Huțiev, Felix Mironer, Piotr Todorovski și Radomir Vasilevski și a deschis o nouă pagină în dezvoltarea cinematografiei ucrainene și mondiale.
În anii următori, Studioul Cinematografic din Odesa a oferit publicului o întreagă serie de filme populare, printre care „Povestea primei iubiri”, „Doi Fiodori”, „Furgoneta verde”, „Setea”, „Niciodată”, „Veniți mâine” și „Primul troleibuz”. Fiecare dintre aceste filme a reprezentat un eveniment important al epocii sale, iar împreună au consolidat renumele Studioului Cinematografic din Odesa ca unul dintre principalele centre ale artei cinematografice.
În 1964, Ghennadi Zbandut a devenit redactor-șef al Studioului Cinematografic din Odesa, iar la scurt timp a preluat conducerea acestuia în calitate de director. Următoarele două decenii, sub conducerea sa, au reprezentat o adevărată „epocă de aur” a studioului. Datorită talentului său excepțional de a descoperi și susține tinerii artiști, Zbandut ar putea fi considerat astăzi unul dintre cei mai de succes producători de film ucraineni. Avea capacitatea de a recunoaște potențialul creativ și deschidea porțile studioului celor care aveau să devină ulterior clasici ai cinematografiei.
Tocmai în această perioadă și-au făcut primii pași importanți în cinematografie sau au lucrat activ la Studioul Cinematografic din Odesa Gheorghi Iungvald-Hilkevici, Stanislav Govoruhin, Vadim Kostromenko, Vadim Lîsenko, Igor Apasian, Aleksandr Grișin, Ghennadi Glagolev, Aleksandr Pavlovski, Vilen Novak, Iaroslav Lupii, Iuri Solomin, Vsevolod Șilovski, Kira Muratova, Silva Serghicikova, Aleksandr Polinnikov, Ghennadi Kariuk, Leonid Burlaka, Viktor Krutin și mulți alții. Nu întâmplător, Studioul Cinematografic din Odesa era numit o adevărată pepinieră de debuturi, deoarece aici își începea cariera artistică numeroase personalități care aveau să devină ulterior vedete ale cinematografiei.
Platourile de filmare din Odesa îi atrăgeau și pe cei mai cunoscuți actori ai vremii. Aici au lucrat Konstantin Stepankov, Bogdan Stupka, Ivan Mîkolaiciuk, Vladimir Basov, Innokenti Smoktunovski, Armen Djigarhanean, Ivar Kalniņš, Evgheni Evstigneev, Oleg Dal, Vladimir Vîsoțki, Aleksandr Șirvindt, Veaceslav Tihonov, Rostislav Iankovski, Alisa Freindlih, Natalia Gundareva, Marina Neiolova, Larisa Udovichenko și mulți alții.
Filmele Studioului Cinematografic din Odesa au câștigat recunoaștere pe scară largă nu doar în rândul publicului, ci și la prestigioase festivaluri internaționale de film. Pelicula „Fidelitate”, regizată de Piotr Todorovski, a fost premiată la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, iar ulterior filmul său „Romanță de război” a fost nominalizat la Premiul Oscar. La un festival de film din Spania au fost premiate filmele „Aventurile lui Petrov și Vasecikin” și „Vacanța lui Petrov și Vasecikin”, regizate de Vladimir Alenikov. Filmul „Martie rece”, al lui Igor Minaev, a fost prezentat cu succes la Festivalul de Film de la Cannes, iar la festivalul „Debut” au fost remarcate producțiile lui Mihail Kaț, „La nesfârșit 19”, și ale lui Serghei Rahmanin, „Omul K”. Un important premiu internațional — Ursul de Argint al Festivalului Internațional de Film de la Berlin — i-a fost acordat Kirei Muratova pentru filmul „Sindromul astenic”.
În a doua jumătate a secolului al XX-lea, Studioul Cinematografic din Odesa a devenit unul dintre principalele centre de producție a filmelor artistice de televiziune din țară. Aici au fost realizate numeroase pelicule care au devenit clasice și care continuă să fie populare până în prezent. Printre acestea se numără „D’Artagnan și cei trei mușchetari”, „Țiganul”, „Locul întâlnirii nu poate fi schimbat”, „Fotografii pe perete” și multe altele.
Un loc aparte în istoria cinematografiei îl ocupă filmul „D’Artagnan și cei trei mușchetari”, pentru care operatorul de filmări combinate Vsevolod Șlemov a creat o secvență animată spectaculoasă, cu o brigantină. Aceasta a devenit o emblemă vizuală ușor de recunoscut a filmului și unul dintre simbolurile Studioului Cinematografic din Odesa.
Recunoașterea nu a vizat doar filmele individuale, ci și creatorii acestora. Autorii celebrului film de televiziune „Aventurile lui Elektronik” au devenit primii reprezentanți ai Studioului Cinematografic din Odesa distinși cu Premiul de Stat al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS).
Datorită calității artistice ridicate, popularității în rândul publicului și numărului mare de producții de televiziune și filme artistice de succes, Studioul Cinematografic din Odesa s-a menținut cu încredere printre primele trei studiouri cinematografice ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, ocupând primul loc între studiourile din Ucraina. În această perioadă, s-a afirmat definitiv drept unul dintre cele mai importante centre de producție cinematografică din Europa de Est.
La mijlocul anilor 1980, Studioul Cinematografic din Odesa a traversat o perioadă dificilă de schimbări. După înlăturarea lui Ghennadi Zbandut din funcția de director, în 1984, studioul și-a păstrat orientarea spre dezvoltarea creativă, în pofida schimbărilor de personal. La scurt timp, Iuri Kovalenko, care își începuse cândva cariera cinematografică aici, s-a întors la Odesa.
Studioul Cinematografic din Odesa a fost primul dintre studiourile Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste care a adoptat un nou model economic de funcționare, renunțând treptat la finanțarea integrală de la stat și asigurând producția de filme din venituri proprii. În același timp, studioul și-a extins activ cooperarea internațională. Împreună cu parteneri germani a fost înființată societatea mixtă „Primodesa-Film”, iar în colaborare cu cineaști polonezi au fost realizate comediile populare „Déjà vu”, regizată de Juliusz Machulski, și „Un milion într-un coș de nuntă”, regizată de Vsevolod Șilovski, ambele înregistrând un succes comercial considerabil.
În această perioadă, regizorul columbian Héctor Sierra Ramírez a debutat la Studioul Cinematografic din Odesa, unde a ecranizat povestirea lui Isaak Babel „Păcatul lui Iisus”. Scenariul a fost scris de renumitul Grigori Koltunov, originar din Odesa, singurul scenarist din istoria cinematografiei ucrainene distins cu un premiu la Festivalul Internațional de Film de la Cannes.
În toamna anului 1988, la Odesa a avut loc primul Festival Internațional de Film „Ducele de Aur”, care a devenit unul dintre cele mai remarcabile evenimente culturale ale vremii. La festival au participat personalități de renume mondial, printre care Marcello Mastroianni, Max Tessier, Klaus Eder și Ranjit Chakraborty, iar juriul a fost prezidat de marele regizor Eldar Reazanov. Tot atunci au început să se dezvolte activ și piețele internaționale de film de la Odesa, care au contribuit la promovarea cinematografiei ucrainene în străinătate.
În paralel, volumul producției cinematografice proprii a studioului a crescut, iar în sala de proiecții se organizau cu regularitate întâlniri cu publicul în cadrul cineclubului „Locul întâlnirii nu poate fi schimbat”, la care participau actori, regizori și iubitori de film.
După dobândirea independenței Ucrainei, Studioul Cinematografic din Odesa a traversat o perioadă dificilă de reformare. O parte dintre cineaștii cu experiență s-au mutat pentru a lucra în alte țări, iar întreprinderea a trecut printr-un proces de transformare în societate pe acțiuni și de privatizare. În pofida tuturor dificultăților, studioul și-a continuat activitatea și a rămas unul dintre simbolurile cinematografiei ucrainene.
În 2017, la Societatea pe Acțiuni „Studioul Cinematografic din Odesa” au avut loc schimbări în conducere. Noul director a devenit Andrii Osipov, care a mizat pe colaborarea cu specialiști cu experiență și pe renașterea potențialului creativ al studioului. După o perioadă îndelungată de stagnare, cineaștii au primit din nou posibilitatea de a realiza proiecte noi, iar studioul și-a intensificat propria producție cinematografică.
Studioul a început să producă filme atât independent, cât și în parteneriat cu alte companii cinematografice ucrainene și internaționale. Producția a acoperit întregul spectru al creației cinematografice, de la scurtmetraje la filme artistice de lungmetraj, ceea ce a reprezentat un pas important în renașterea unuia dintre cele mai vechi centre cinematografice din Ucraina.
În această perioadă, publicul a putut vedea scurtmetrajele „Mulțumesc”, „Movie Up”, „Vera” și „Roșioara”, precum și filmele de lungmetraj „Roșu”, „Trădătorul”, „Taras. Întoarcerea”, „Roșu. Fără linia frontului”, „Râul de foc” și „Două adevăruri”. În genericele acestor filme a reapărut celebra emblemă a Studioului Cinematografic din Odesa — brigantina, care de multe decenii reprezintă simbolul său distinctiv.
Noile producții ale studioului au obținut recunoaștere internațională. Filmul „De ce sunt viu”, realizat de Vilen Novak, un clasic al cinematografiei ucrainene, a fost premiat la numeroase festivaluri internaționale de film din diferite țări. Un succes considerabil a avut și pelicula istorică de aventuri „Fortăreața Hadjibey”, care a atras atenția unui public larg și a comunității cinematografice profesioniste, obținând distincții atât în Ucraina, cât și în străinătate.
Astăzi, Studioul Cinematografic din Odesa continuă să se dezvolte, îmbinând tradițiile de peste un secol ale cinematografiei ucrainene cu abordările moderne de realizare a filmelor și păstrându-și statutul de unul dintre principalele simboluri ale cinematografiei naționale.
În perioada 2018–2024, filmele Studioului Cinematografic din Odesa au obținut peste 50 de premii la festivaluri internaționale și naționale de film. Angajații studioului au fost, de asemenea, distinși cu premii de stat și locale pentru contribuția lor semnificativă la dezvoltarea cinematografiei ucrainene.
Invazia pe scară largă a Federației Ruse în Ucraina, în 2022, a influențat semnificativ activitatea studioului. Activitatea a fost reorganizată într-un regim special: realizarea majorității proiectelor de amploare a fost suspendată temporar, iar o parte considerabilă a colectivului a lucrat de la distanță, adaptându-se condițiilor de război. În pofida circumstanțelor dificile, Studioul Cinematografic din Odesa nu și-a întrerupt activitatea creativă. În 2022 a fost finalizat proiectul artistic ucraineano-bulgar „La marginea râului”, iar studioul a realizat și documentarele „Couturier militar” și „Să râdem din nou”, dedicate evenimentelor actuale și oamenilor care continuă să creeze și să apere cultura ucraineană chiar și în timpul războiului.
Astăzi, Studioul Cinematografic din Odesa nu este doar un loc în care se realizează filme artistice și documentare, ci și un centru cultural modern, care îmbină patrimoniul istoric cu noi proiecte creative. Pe teritoriul său funcționează două muzee — Muzeul Expoziției Cinematografice și Muzeul Tehnicii Cinematografice — ale căror colecții sunt îmbogățite permanent cu noi exponate și spații interactive.
Un domeniu important al activității studioului este sprijinirea tinerilor cineaști. În 2019, în colaborare cu Ministerul Culturii și Politicii Informaționale al Ucrainei, a fost lansat Concursul de proiecte de scurtmetraj „Întâlniri scurte”, dedicat memoriei Kirei Muratova. Scopul său este de a-i ajuta pe tinerii regizori, scenariști și producători să-și realizeze primele idei creative și să beneficieze de sprijin profesional. În august 2023 a avut loc premiera antologiei filmelor câștigătoare ale primei ediții a concursului, iar cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la nașterea Kirei Muratova, publicului i-a fost prezentată cea de-a doua antologie.
Studioul Cinematografic din Odesa își dezvoltă activ și activitățile cultural-educative. Aici sunt organizate în mod regulat expoziții imersive, sunt actualizate expozițiile muzeale și sunt desfășurate activități educaționale în cadrul KinoHub, devenit un spațiu popular de întâlnire pentru cineaști, studenți și pasionați de film.
Studioul a contribuit, de asemenea, la crearea festivalului național de film „Cinema pentru Victorie”, organizat cu sprijinul Agenției de Stat a Ucrainei pentru Cinematografie și al Oficiului Președintelui Ucrainei. Unul dintre cele mai ample proiecte recente este filmul artistic „Regizorul”, dedicat vieții și creației lui Oleksandr Dovjenko, un clasic al cinematografiei ucrainene.
În 2026, Studioul Cinematografic din Odesa continuă să lucreze la noi proiecte cinematografice, muzeale și educaționale, păstrându-și statutul de unul dintre cele mai vechi și mai importante centre ale artei cinematografice ucrainene. Începând cu 12 iunie 2025, funcția de conducere a întreprinderii este exercitată de Hanna Vasîlivna Dociova, care continuă strategia de dezvoltare a studioului și de conservare a tradițiilor sale creative.
Sursa: materiale de pe site-ul oficial: https://www.odesafilmstudio.com.ua/uk
Festivalul Internațional de Film de la Odesa
Festivalul Internațional de Film de la Odesa (OIFF) este un festival de film anual, care se desfășoară la mijlocul lunii iulie în orașul ucrainean Odesa. Prima ediție a avut loc în 2010.
În primii doi ani, festivalul s-a prezentat drept un festival de filme pentru spectatori cu un simț al umorului deosebit. Ulterior, și-a extins orientarea și s-a afirmat ca un festival de art-mainstream: cinema de înaltă ținută artistică, destinat unui public larg. Începând din 2016, programul competițional este alcătuit din trei secțiuni distincte: Competiția Internațională, Competiția Națională (care include lungmetraje și scurtmetraje produse în Ucraina sau realizate în coproducție cu Ucraina) și Competiția Europeană de Film Documentar.
Prima ediție a Festivalului Internațional de Film de la Odesa s-a desfășurat în perioada 16–24 iulie 2010. Programul competițional a cuprins 16 lungmetraje, iar în total, în cadrul proiecțiilor din competiție și din afara acesteia, au fost prezentate peste 100 de filme. În primii doi ani, principalul loc de desfășurare a festivalului — Centrul Festivalului, unde aveau loc proiecțiile din competiție și toate evenimentele principale — a fost cinematograful Rodina al rețelei Odesa-Kino din Odesa. Începând cu cea de-a treia ediție, în 2012, principalul spațiu al festivalului a devenit Palatul Festivalului, o sală cu 1.260 de locuri din cadrul Teatrului de Comedie Muzicală din Odesa. Cinematograful Rodina al rețelei Odesa-Kino a rămas Centrul Festivalului, unde au loc proiecțiile din Competiția Națională Ucraineană, proiecțiile din afara competiției și retrospectivele, precum și atelierele de măiestrie. Ceremoniile de deschidere și de închidere, precum și tradiționalul „covor roșu” al festivalurilor de film, se desfășoară la Teatrul de Operă și Balet din Odesa.
Proiecțiile festivalului se desfășoară în trei locații principale: Palatul Festivalului, Centrul Festivalului din cinematograful Rodina al rețelei Odesa-Kino și Teatrul Verde. De asemenea, începând din 2019, cinematograful Multiplex s-a alăturat locațiilor festivalului.
Premiul principal al festivalului este statueta „Ducele de Aur” — o versiune reînnoită a premiului cu același nume, creat de sculptorul din Odesa Mihail Reva pentru festivalul de film „Ducele de Aur”, desfășurat la Odesa în 1988. În primii doi ani, premiul principal al Festivalului de Film de la Odesa a fost acordat pe baza deciziei juriului. Începând din 2012, Marele Premiu al Festivalului de Film de la Odesa este acordat în urma votului publicului.
În cadrul festivalului funcționează un juriu internațional, care evaluează Competiția Internațională și acordă premiile pentru Cel mai bun lungmetraj, Cea mai bună regie și Cea mai bună interpretare actoricească. În 2012, festivalul a introdus o nouă secțiune competițională — Competiția Națională Ucraineană, în cadrul căreia premiul pentru cel mai bun film ucrainean este desemnat de juriul competiției naționale. Începând din 2016, juriul Competiției Europene de Film Documentar alege cel mai bun film documentar.
Prima ediție a festivalului a fost vizitată de peste 40.000 de spectatori. În anul următor, 2011, proiecțiile au atras deja peste 70.000 de spectatori. La cea de-a treia ediție a Festivalului de Film de la Odesa, în 2012, proiecțiile au fost urmărite de aproximativ 100.000 de spectatori. Au fost acreditați aproximativ 4.500 de invitați și 700 de reprezentanți ai mass-mediei, audiența transmisiunilor televizate ale ceremoniilor de deschidere și de închidere a fost de aproximativ 3 milioane de persoane, iar programul a inclus 85 de filme din 40 de țări.
În cadrul festivalului se dezvoltă dinamic și un proiect special dedicat educației cinematografice — școala de film, care constă într-o serie de ateliere de măiestrie susținute de invitați celebri ai festivalului pentru studenții din domeniul cinematografiei și cinefili. La cea de-a doua ediție a fost introdusă o nouă direcție educațională — „Atelierul de scenaristică al Interșcolii”: seminare destinate unui grup restrâns de scenariști, selectați în prealabil în cadrul unui concurs de scenarii. La cea de-a treia ediție, în 2012, în cadrul școlii de film a funcționat Școala de Critică de Film.
Ulterior, la Festivalul de Film de la Odesa au apărut noi direcții dedicate profesioniștilor din industria cinematografică, sub egida Film Industry Office, printre care piețele de film de vară și de iarnă, prezentarea proiectelor finalizate și a celor aflate în dezvoltare („Work in Progress”), precum și a proiectelor de seriale („EastSeries”).
În 2011, în ultima zi de desfășurare, Festivalul de Film de la Odesa a primit o distincție din partea prestigioasei organizații internaționale a jurnaliștilor — Asociația Presei Străine de la Hollywood (HFPA — Hollywood Foreign Press Association), care acordă premiile „Globul de Aur”. Distincția onorifică a fost înmânată festivalului de către Gabriel Lerman, membru al HFPA.
Cea de-a patra ediție a Festivalului de Film de la Odesa s-a desfășurat în perioada 12–20 iulie 2013. Printre noutăți s-a numărat instituirea unui nou premiu pentru cel mai bun scurtmetraj ucrainean. De asemenea, în cadrul celei de-a patra ediții a avut loc o retrospectivă a filmelor regizorului Serghei Paradjanov.
Începând din 2016, festivalul dispune de o videotecă, unde pot fi vizionate filmele din programele competiționale. Totodată, în cadrul festivalului se acordă premiul „Ducele de Aur” pentru contribuția la arta cinematografică. În 2017, laureații distincției au fost actrița Isabelle Huppert și regizoarea Agnieszka Holland, iar în 2018 — actrițele Ada Rogovțeva și Jacqueline Bisset. La cea de-a zecea ediție a Festivalului de Film de la Odesa, distincția le-a fost acordată regizorului britanic de teatru și film Mike Leigh și legendei cinematografiei franceze Catherine Deneuve, invitata specială a ediției aniversare. Tot în cadrul celei de-a zecea ediții aniversare a festivalului au fost înmânate două statuete onorifice Studioului de Film din Odesa, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înființarea acestuia.
În cadrul celei de-a opta ediții a OIFF, în secțiunea Film Industry Office, pe lângă tradiționala prezentare a proiectelor de lungmetraj și prezentările filmelor aflate în stadiul Work in Progress, au avut loc concursul de proiecte de seriale Odesa IFF ScripTeast Series Projects și Actor’s Workshop.
În 2023, din cauza invaziei rusești în Ucraina, festivalul s-a desfășurat la Cernăuți.
Cea de-a 15-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Odesa a început la Kiev, la 12 iulie 2024. Ceremonia de deschidere a festivalului a avut loc la Centrul Expozițional și de Convenții „Parkovîi”. Programul proiecțiilor s-a desfășurat în perioada 12–20 iulie.
Cea de-a 17-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Odesa (OIFF) va avea loc la Kiev în perioada 27 august–4 septembrie 2026, schimbându-și pentru a treia oară locația din cauza situației de securitate. Ediția precedentă, cea de-a 16-a, s-a desfășurat în perioada 24 septembrie–4 octombrie 2025, înregistrând peste 43.000 de vizionări și prezentând 113 filme.
Odesa Film Office
Producția cinematografică nu înseamnă doar inspirație creativă, ci și o rutină organizatorică complexă. Înțelegând această necesitate, în februarie 2019, la nivelul orașului, a fost înființat oficial Odesa Film Office (Comisia Cinematografică din Odesa). Ideea nu a apărut din senin, deoarece echipa de specialiști își începuse activitatea de sprijinire a echipelor de filmare din regiune încă din 2013.
Misiunea principală a organizației a devenit transformarea orașului Odesa într-un spațiu confortabil, multifuncțional și deschis pentru producția de conținut audiovizual de orice gen. Comisia Cinematografică și-a asumat rolul de punct unic de contact și de mediator între creatorii de filme și structurile municipale. Aceasta ajută echipele să parcurgă întregul proces: de la ideea inițială și scenariu până la distribuția finală a filmului sau succesul la festivalurile internaționale.
Activitatea practică a biroului se bazează pe soluționarea provocărilor cotidiene cu care se confruntă producătorii. Specialiștii Odesa Film Office asigură obținerea rapidă a aprobărilor oficiale necesare pentru filmările care implică utilizarea proprietății municipale sau de stat. Atunci când regizorii au nevoie să închidă circulația rutieră, să instaleze echipamente pe poduri, pe străzi istorice, în parcuri, rezervații naturale sau pe litoral, comisia cinematografică se ocupă de negocierile cu autoritățile de resort și cu proprietarii privați.
Un atu distinct și extrem de important al organizației este baza sa unică de locații. Angajații biroului au sistematizat și digitizat peste 2.000 de locuri pitorești din oraș și din împrejurimi. Acest catalog cuprinde palate somptuoase din centrul istoric, farmecul specific al vechilor curți interioare din Odesa, peisaje urbane moderne, zone industriale și spații verzi amenajate, precum și sisteme complexe de transport și obiective situate în apropierea mării. Datorită acestei baze structurate de fotografii și panorame, profesioniștii ucraineni și străini specializați în identificarea locațiilor de filmare pot selecta de la distanță spații pentru viitoare filme, reclame sau videoclipuri muzicale. Prin dezvoltarea infrastructurii, Odesa Film Office continuă să mențină orașul Odesa pe harta cinematografiei ucrainene active.
*De ce se scrie numele orașului „Odesa” cu un singur „s”?
Scriem numele orașului „Odesa” cu un singur „s” pentru a respecta ortografia ucraineană și denumirea originală. Formele internaționale tradiționale, cu „ss” dublu, pot fi încă utilizate, însă forma corectă în limba ucraineană conține un singur „s”.
