Meniu Închide

Muzee. Galerii



Clădirea în care se află Muzeul de Artă din Odesa a fost construită în perioada 1824–1828. Autorul proiectului nu este cunoscut. După finalizarea construcției, clădirea a fost inspectată de faimosul arhitect odesean F. K. Boffo. Prima proprietară a palatului a fost contesa Olga Naryșkina (născută Potoțka).
În 1888, palatul a fost achiziționat de primarul orașului Odesa, G. Marazli – un remarcabil activist civic, colecționar și mecena. În 1892, G. Marazli a donat palatul orașului cu scopul de a amenaja în el un muzeu de arte frumoase. Deschiderea muzeului a avut loc la 24 octombrie (6 noiembrie) 1899.
Arhitectura palatului întruchipează cele mai bune tradiții ale clasicismului rus de început de secol XIX. Compoziția centrală a clădirii constă dintr-un corp cu două etaje, cu un portic susținut de șase coloane în stil corintic, care sprijină un fronton, și două aripi simetric dispuse, cu un singur etaj, legate prin galerii arcuite, caracterizate printr-o eleganță sobră și armonioasă.
O trăsătură a epocii romantismului este marele grotă cu boltă care imită o peșteră naturală cu o cascadă artificială, amenajată sub partea centrală a corpului principal. Din grota pleacă galerii subterane care duc spre o grădină mare, aflată pe o pantă ce coboară spre malul mării. Într-o mică expoziție situată înainte de coborârea în grotă se poate afla istoria palatului și a înființării muzeului în el. Pe partea cu marea, sub clădirea principală, se află o galerie mare în subsol. Pe bolți și pereți se păstrează picturi murale realizate în timpul „Expoziției de amenajare a locuințelor”, organizată în palat și grădina adiacentă în 1895. În prezent, în această parte a palatului funcționează galeria experimentală „Giganții Galbeni”.
Expoziția începe cu lucrările iconariilor din secolele XVI–XVII, încărcate cu spiritul specific portretelor laice timpurii.
Pictura academică dobândește o semnificație caracteristică. Se remarcă pictura talentatului marinist I. K. Aivazovski.
Muzeul adăpostește colecții complete de lucrări ale artiștilor de orientare democratică din arta Imperiului Rus din a doua jumătate a secolului XIX, în special membri ai Societății Expozițiilor Itinerante de Artă. Acestea includ lucrări ale artiștilor A. Savrasov, I. Levitan, I. Șișkin, A. Kuindzhi, I. Repin, V. Suriikov.
În expoziție sunt prezentate lucrări de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, care reflectă diversitatea și intensitatea căutărilor idealului creativ în această perioadă complexă. În această secțiune veți găsi lucrări ale unor maeștri celebri precum V. Serov, M. Vrubel, N. Roerich, B. Kustodiev, A. Benois, K. Somov, V. Kandinsky. Tot aici este expusă o colecție unică de picturi ale maeștrilor „Societății Artiștilor din Sudul Rusiei” (TYURH), fondată în Odesa în 1890. Aceasta cuprinde lucrări ale artiștilor K. Kostandi, G. Ladyzhinsky, G. Golovkov, P. Nilus, N. Kuznitsov, T. Dvornikov.
În sala de artă decorativ-aplicativă se află peste două sute de exponate care reflectă creația populară ucraineană: ceramică și sticlă, broderii și țesături, sculptură în lemn, obiecte din metal și piele, ouă încondeiate (pysanka).
În departamentul de artă contemporană sunt prezentate lucrări create începând cu anii 1920.

În 2023, clădirea a fost parțial distrusă în urma unui atac cu rachete al agresorului rus.
Muzeul a fost înființat în 1924, pe baza colecțiilor private reunite de Comitetul local pentru Protejarea Monumentelor de Artă și Antichități, precum și a donațiilor provenite de la Muzeul Municipal de Arte Frumoase și de la Cabinetul de Istoria Artei al Universității Novorossia. În anii următori, colecția s-a îmbogățit prin donații și transferuri din partea muzeelor centrale: Muzeul Ermitaj de Stat și Muzeul de Artă Occidentală și Orientală din Kiev.
Clădirea muzeului este un monument de arhitectură de la mijlocul secolului al XIX-lea. Este un palat construit în anii 1856–1858, după proiectul arhitectului L. Otton. A fost conceput în spiritul eclectismului răspândit în acea perioadă, în care elementele de factură barocă coexistă cu cele ale stilurilor Empire și rococo. Cea mai interesantă parte a clădirii din punct de vedere arhitectural este vestibulul, cu scara monumentală cu rampe divergente, sculptată în marmură de Carrara. Construcția acesteia este deosebit de originală: a fost realizată fără grinzi portante de susținere și, împreună cu palierele, formează o structură suspendată spectaculoasă. Interioarele palatului se remarcă prin bogatul decor din stuc, sculpturile ornamentale care împodobesc ușile și feroneria din bronz.
Muzeul de Artă Occidentală și Orientală este unul dintre cele mai mari muzee de artă din Ucraina, iar colecția sa cuprinde numeroase opere de o înaltă valoare artistică și culturală. Expoziția muzeului prezintă opere de artă vest-europeană din secolele XV–XX, arta țărilor Orientului și arta antică. Muzeul este găzduit în palatul contelui Aleksandr Ageevici.

Odesa literară nu înseamnă doar numele scriitorilor legați biografic sau prin creația lor de oraș, ci și o imagine artistică ce a îmbogățit cultura mondială. O reflectare a tuturor particularităților orașului, o adevărată oglindă a Odesei, este Muzeul Literar din Odesa.
Muzeul Literar din Odesa este unul dintre cele mai mari muzee literare din lume. A fost fondat în 1977 și inaugurat în 1984. Principalul creator al concepției expoziționale este unul dintre cei mai importanți designeri ucraineni, laureat al Premiului „Taras Șevcenko”, artistul A. V. Haidamaka. Fondatorul și primul director al muzeului a fost N. A. Brîghin.
Clădirea în care este găzduit Muzeul Literar din Odesa a fost construită la mijlocul secolului al XIX-lea, după proiectul arhitectului Ludwig Otton. Palatul a aparținut reprezentantului cercurilor superioare ale aristocrației ruse, unul dintre primii cetățeni ai Odesei, prințul Dmitri Gagarin, și soției sale, Sofia. Interioarele palatului impresionează prin îmbinarea neașteptată a stilurilor — clasicism, baroc și Empire — caracteristică sudului Imperiului Rus de la mijlocul secolului al XIX-lea și denumită „eclectism sudic liber”. Muzeul Literar din Odesa este, în același timp, un muzeu al istoriei cărții și, parțial, un muzeu memorial, în care sunt expuse obiecte personale ale scriitorilor, dar și un muzeu al istoriei literaturii și culturii orașului.
Expoziția muzeului este un sistem de simboluri și semne în care sunt integrate documente autentice ale epocii: cărți, manuscrise, ziare, reviste, fotografii, obiecte personale ale scriitorilor și obiecte de epocă. Designul muzeului îmbină o concepție artistică expresivă cu un conținut literar și istoric bine definit.
Muzeul prezintă peste trei sute de nume de scriitori ale căror destine și opere au fost legate de Odesa — de la I. Kotliarevskîi, A. Pușkin și A. Mickiewicz până la H. Böll, G. Simenon și B. Pasternak. Alături de marii creatori ai literaturii — M. Gogol, L. Tolstoi, M. Koțiubînskîi, Lesia Ukrainka, Șalom Alehem, A. Cehov, I. Bunin, I. Franko, A. Ahmatova, I. Babel, I. Ilf, E. Petrov, V. Kataev și M. Kuliș — sunt prezentați numeroși autori din așa-numitul „al doilea eșalon”, care au jucat un rol important în dezvoltarea culturii naționale.
Cele douăzeci de săli ale muzeului, dispuse în enfiladă pe cele două etaje ale palatului, prezintă în ordine cronologică istoria Odesei literare. Imaginea fiecărei săli redă atmosfera vieții orașului într-o anumită perioadă, dezvăluind tainele, legendele și realitatea „perlei de la malul mării”.
Astăzi, Muzeul Literar din Odesa este o „carte de vizită” a orașului și un important centru de cercetare științifică, editorial și cultural. Pe lângă expoziția permanentă, muzeul este cunoscut pentru expozițiile sale literare și de artă, concertele de muzică clasică, lansările de carte, conferințele și manifestările culturale. Somptuoasa Sală de Aur a muzeului, cu interiorul său strălucitor și acustica excelentă, este considerată cea mai bună sală de concerte de muzică de cameră din Odesa.
De clădirea muzeului se învecinează o curte în stil italian, care continuă vechea tradiție a curților interioare din Odesa, cu atmosfera lor intimă și caracterul aparte. Împodobită cu ronduri de flori și cu o fântână în centru, curtea este animată de sculpturi originale. În 1995 a început aici amenajarea Grădinii Sculpturilor — o expoziție în aer liber, un obiectiv cultural unic, fără echivalent. În prezent, Grădina Sculpturilor cuprinde șaptesprezece compoziții sculpturale umoristice dedicate scriitorilor, personajelor literare și unor personaje emblematice ale folclorului urban, realizate de sculptori contemporani: „Rabinovici, eroul anecdotelor din Odesa”, „Antilopa Gnu”, „Monumentul geniului care va veni”, „Sașka Muzicantul”, „Ducele în blugi”, „Furgoneta verde”, „Odesa-mama”, „Odesitul Mișa”, „Șalupe pline cu chefal”, „Monumentul cititorului necunoscut”, monumentul dedicat lui I. Ilf și E. Petrov, monumentul dedicat lui M. Gogol „Pasărea-troică”, monumentul dedicat lui Konstantin Paustovski „Vremea marilor așteptări”, „Școala din Odesa”, monumentul dedicat lui V. Vîsoțki „Inima de aur”, sculptura „Secolul de Argint” și „Frăția muzeală”. Tot aici sunt expuse monumente ale sculpturii antice din regiunea nordică a litoralului Mării Negre — statuile funerare polovțiene și scitice (din colecțiile Muzeului de Arheologie). An de an, Grădina Sculpturilor se transformă într-o expoziție de sculptură contemporană. Umorul și ironia transpuse în bronz și marmură au devenit un adevărat manual ilustrat al diversității soluțiilor plastice: statuile au fost realizate de sculptori aparținând unor curente artistice diferite, atât tradiționale, cât și cu totul neconvenționale. Întreaga expoziție redă imaginea unică a Odesei, oraș așezat pe un pământ străvechi, dar mereu tânăr. Autorul proiectului „Grădina Sculpturilor” este Leonid Liptuga.

La 6 mai 1956, Muzeul de Stat de Istorie și Etnografie din Odesa și-a deschis cu ospitalitate porțile pentru primii săi vizitatori. Acesta a fost constituit pe baza Muzeului Apărării Odesei și a Muzeului Regional de Istorie și Etnografie din Odesa. Documentele, publicațiile tipărite, obiectele de artă decorativă și plastică, colecțiile numismatice și armele din secolele al XVII-lea–al XIX-lea, legate de istoria orașului și a regiunii, care făcuseră cândva parte din colecțiile Muzeului Societății de Istorie și Antichități din Odesa, ale Muzeului Cărții, ale Muzeului Odesei Vechi și ale altor instituții, au devenit parte integrantă a fondurilor sale. În 1983, muzeul s-a închis pentru lucrări capitale de renovare, care au durat nu mai puțin de unsprezece ani. În urma acestora, cu ajutorul specialiștilor din cadrul Atelierelor de Artă și Restaurare din Odesa, interioarele palatului au fost readuse la aspectul lor original. Curtea interioară a muzeului s-a transformat, revenind literalmente la viață, devenind, în esență, un fel de parc în miniatură, cu eleganta fântână „Grota”. Atmosfera intimă și primitoare este creată de arborii tradiționali pentru Odesa — salcâmii, castanii și teii —, precum și de pinul de Crimeea și buxusul veșnic verde, ceva mai neobișnuite pentru aceste locuri.
În prezent, muzeul găzduiește expoziții permanente — „Odesa Veche” și „Odesa și regiunea în timpul Războiului Germano-Sovietic din 1941–1945” —, precum și expoziții temporare: „Regiunea Odesa multinațională”, „Orașele înfrățite cu Odesa” și „Cultura Odesei”. Pe măsură ce se acumulează noi materiale în cadrul activităților de cercetare științifică și de colectare, vor fi create și alte expoziții, care vor dezvălui cele mai diverse aspecte ale vieții orașului și regiunii noastre.

Expoziția muzeală „Sala memorială A. Bleşciunov” reconstituie cabinetul de lucru al colecționarului însuși. Aici, vizitatorii pot vedea obiectele care au avut cea mai mare valoare pentru fondatorul muzeului — relicve de familie, fotografii ale prietenilor și discipolilor săi, precum și materiale legate de perioadele militare și de alpinism din viața sa.
În sala „Orientul budist” sunt expuse obiecte de artă ale popoarelor din Japonia, China, Mongolia și Tibet. Denumirea sălii este oarecum convențională: dacă Mongolia și Tibetul sunt într-adevăr țări budiste, China și Japonia sunt doar parțial. În sală este expus un paravan din secolul al XVII-lea, realizat din lac de Coromandel, remarcabil prin calitatea artistică a execuției. Sunt prezentate colecții mici, dar deosebit de interesante, de porțelan chinezesc și japonez, precum și flacoane pentru tutun de prizat, confecționate din pietre semiprețioase. Tot aici se află un mic panteon de zeități budiste, realizat prin tehnica „cerii pierdute”.
În sala „Europa Occidentală” sunt prezentate piese de mobilier, obiecte din porțelan și sticlă, precum și picturi din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Centrul compozițional al sălii este o oglindă venețiană într-o ramă din lemn sculptat, deasupra căreia este expusă o galerie de portrete ale unor suverani din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Porțelanul european este reprezentat pe larg în această sală (piese de Meissen și Viena, Berlin și Limoges). Colecția de miniaturi este deosebit de frumoasă, remarcându-se portretele lui R. Wagner, Napoleon, Josephine și Marie-Louise de Austria. De arta Europei Occidentale aparține și colecția unică de evantaie realizate din materiale dintre cele mai diverse (carapace de broască țestoasă, fildeș, pene de struț, de cocoș și altele).
Casa scării este decorată cu o mică colecție de lucrări ale lui B. Smirnov-Rusețki, unul dintre discipolii lui N. Roerich.
Colecția de artă ucraineană a muzeului este redusă ca dimensiune, dar interesantă prin criteriul de selecție a exponatelor: aceasta cuprinde obiecte de artizanat tradițional din Ucraina. Sala este decorată cu câteva lucrări picturale dedicate Ucrainei și cu o splendidă gravură populară din secolul al XIX-lea, care înfățișează scena clasică „La fântână”. Un interes deosebit îl prezintă exemplarele de pictură de icoane și, mai ales, celebrele icoane ucrainene naive (care, spre deosebire de icoanele rusești, nu sunt pictate pe lemn, ci pe pânză). În sală este expusă și o colecție de prosoape tradiționale țesute din Krolevets, din secolul al XIX-lea, cu motive stilizate caracteristice acelei perioade.
În sala „Orientul musulman” sunt prezentate în principal obiecte de uz casnic din Asia Centrală și Transcaucazia. Una dintre colecțiile interesante ale sălii este cea de covoare: aceasta include atât celebrul covor persan, cu reprezentarea unui copac înflorit și a păsărilor, cât și hurjumurile (mici genți-covoare). Deosebit de exotică este colecția de vase din Asia Centrală și Iran (pentru spălat, pentru prepararea ceaiului și pentru fumat).
Sala „Odesica” este dedicată orașului natal, de aceea expoziția sa are o structură atât de diversă: aceasta cuprinde obiecte memoriale, cărți devenite deja rarități bibliografice, ziare vechi, fotografii și lucrări ale artiștilor din Odesa.
În sala „Creștinismul” este adunată o colecție foarte interesantă de icoane originale ale credincioșilor de rit vechi, o colecție deosebit de valoroasă de emailuri artistice din Rostov și o colecție destul de variată de obiecte de cult bisericesc (acoperăminte pentru potire, potire, discuri liturgice, candele și cădelnițe).
Muzeul de Arheologie din Odesa este cel mai vechi muzeu din Ucraina. De la înființarea sa, în 1825, și până în prezent, și-a schimbat de patru ori sediul.
Inițial, muzeul era situat pe strada Kanatna, nr. 2, în curtea casei fondatorului și primului său director, Ivan Blaramberg, funcționar cu misiuni speciale pe lângă contele Mihail Voronțov, membru corespondent al mai multor academii străine, om de știință, colecționar și mecena. Cea mai mare parte a exponatelor noului muzeu era constituită din colecția lui Blaramberg, donată orașului.
După câțiva ani, datorită numeroaselor donații, inclusiv celor făcute de contele Voronțov și de soția sa, colecția s-a mărit atât de mult, încât a trebuit să fie mutată în clădirea nou construită a instituțiilor guvernamentale din Odesa, situată în piața semicirculară de pe Bulevardul Primorski, vizavi de celebrul monument al ducelui de Richelieu. În 1858, colecțiile muzeului municipal și ale Societății de Istorie și Antichități au fost reunite sub acoperișul unei clădiri construite special în acest scop, nu departe de Teatrul de Operă, după proiectul arhitectului Grigori Toricelli.
În 1883, prin decizia primarului orașului Odesa, milionarul Grigori Marazli, pe același amplasament (strada Lanzheronivska, nr. 2), a fost construit, după proiectul arhitectului Gonsiorovski, actualul „adăpost” al colecției de antichități. Fondurile principale pentru proiectarea și construcția clădirii — 30.000 de ruble în aur — au fost alocate din economiile personale ale primarului.
Printre mecenații muzeului, pe lângă familia Voronțov, Blaramberg și Marazli, se numără arheologul Stemkovski, prințul Cantacuzino, contele Potocki, consilierul de colegiu Marini, burghezul Sazonov și mulți alți iubitori de antichități.
Muzeul de Arheologie din Odesa este renumit nu numai pentru exponatele sale unice. Clădirea sa are, de asemenea, o valoare istorică de sine stătătoare. În ciuda dimensiunilor relativ reduse, impresionează prin grandoare, fiind construită în spiritul tradițiilor clasicismului antic. Cu timpul, legătura organică dintre decorul exterior și cel interior s-a pierdut. Amenajarea sălilor pare demodată. Rafturile și vitrinele vechi s-au învechit, motiv pentru care au fost înlocuite cu rafturi noi, comandate la Kiev și destinate special arhivelor.
În 2003, muzeul a fost supus unor lucrări capitale de renovare și unei reamenajări parțiale, datorită eforturilor Fundației Culturale Elene și fondurilor oferite de Fundația „Anastasios G. Leventis”, precum și sprijinului financiar acordat de compania „Coca-Cola Beverages Ukraine Limited”. Muzeul a beneficiat de o renovare modernă, cu utilizarea celor mai noi materiale de finisare. În cele patru săli de expoziție, în vestibul și în laboratorul de restaurare au fost montate tavane suspendate, au fost renovate pardoselile și pereții, iar acoperișul muzeului a fost reparat. Cu sprijinul profesorului cipriot Vasos Karageorghis, arheolog de renume mondial și consilier al Fundației Leventis, a fost publicat un catalog al muzeului din Odesa.
Colecția muzeului cuprinde peste 160.000 de exponate antice. Printre acestea se află relicve cu adevărat prețioase, legendarul aur al sciților și o colecție numismatică unică, păstrate în „Tezaurul de Aur”. Aici pot fi admirate monede rare din aur și argint, podoabe provenite din necropolele scitice și sarmatice, din mormintele medievale ale nomazilor, precum și obiecte realizate de meșteri slavi. „Aurul antic strălucește rareori”, însă, datorită eforturilor restauratorilor, comorile își dezvăluie întreaga splendoare. Exponatele descoperite în urma săpăturilor arheologice de la Olbia, Chersones, Panticapeum, Tyras și din alte colonii grecești antice de la Marea Neagră datează din secolele al VI-lea–I î.Hr.!
Colecția vastă de artă antică atrage atenția vizitatorilor Muzeului de Arheologie. Astfel, colecția cipriotă a muzeului este una dintre cele mai mari din Europa de Est și singura de acest fel din Ucraina, iar colecția celor mai frumoase vase grecești a fost donată cândva muzeului de familia guvernatorului Voronțov.
Din cele 50.000 de monede păstrate în muzeu, sunt expuse publicului cele mai rare exemplare din aur și argint, emise în Grecia Antică, Roma și Bizanț. Secțiunea dedicată numismaticii din perioadele ulterioare prezintă monede începând cu zlatnikul cneazului Volodimir și până la emisiunile monetare ale ultimilor țari, precum și medalii comemorative. Piesa de rezistență a colecției muzeului este tezaurul de monede din electrum (un aliaj de aur și argint), descoperit în satul Orlivka din regiunea Odesa. Monedele provin din orașul Cizic, un important centru de batere a monedelor pentru orașele antice din nordul litoralului Mării Negre. Acesta este al doilea cel mai mare tezaur de monede de acest tip din lume și are o valoare istorică inestimabilă.
Situat într-o poziție privilegiată, lângă Bulevardul Primorski și în apropierea Teatrului de Operă, Muzeul de Arheologie atrage atât adulții, cât și copiii. Este ușor de găsit: lângă clădirea clasică, cu coloane, veți vedea sculptura „Laocoon”. Aceasta este o copie a compoziției antice grecești, al cărei original se păstrează la Vatican.
De la începutul fazei de război de amploare al agresiunii rusești împotriva Ucrainei, aproape întreaga colecție a fost evacuată. Din 2022, muzeul este închis temporar.



Muzeul Portului din Odesa „F. P. De Volan” a fost înființat la 10 aprilie 1990. Acesta și-a găsit sediul într-una dintre clădirile vechi de pe Coborârea Lanzheronivski, în care, înainte de Revoluție, funcționau așa-numitele barjane — adăposturi de noapte pentru hamalii fără locuință ai portului.
Scopul principal al înființării acestui muzeu a fost desfășurarea activităților educative și organizarea unei expoziții care să-i familiarizeze pe vizitatori cu trecutul și prezentul Portului din Odesa, strâns legat de istoria orașului Odesa.
Cea mai bogată colecție a muzeului a fost constituită de fondatorul său — primul director al muzeului, Nikolai Grigorievici Gleb-Koșanski, ofițer de carieră și participant la cel de-al Doilea Război Mondial. În doar câțiva ani de existență, muzeul a devenit un veritabil centru care reflectă istoria unică a principalului port al țării, un port cu rădăcini istorice bogate, asemenea fiecărui port din Ucraina. În plus, expoziția sa dezvăluie istoria multiseculară a Odesei și a întregului nord al litoralului Mării Negre, ceea ce îl situează la nivelul celorlalte muzee ale orașului nostru.
Expoziția muzeului:
În prezent, expoziția muzeului este alcătuită din 5 săli, cu o suprafață totală de 490 m². Aceasta prezintă în întregime întreaga diversitate a activităților portului. Aici pot fi văzute descoperiri arheologice rare, scheme, hărți și gravuri vechi, care povestesc despre viața, obiceiurile și cultura popoarelor care au locuit în nordul litoralului Mării Negre în Antichitate și în perioadele ulterioare, precum și despre istoria complexă a regiunii și dezvoltarea acesteia. Numai în cea de-a treia sală sunt expuse aproximativ 500 de exponate și copii ale unor documente unice. Majoritatea acestora sunt necunoscute publicului larg, deoarece se află în fondurile muzeelor din alte orașe, în arhive sau în colecții particulare. În muzeu sunt expuse, de asemenea, picturi și lucrări grafice ale unor artiști din trecut, precum Aivazovski, Vorobiov și alții. Acum, oricine poate veni aici și își poate imagina, cu ajutorul acestor mărturii, ce a existat pe acest pământ înaintea noastră și cum arătau orașele și așezările în vremurile străvechi. Alături sunt expuse și obiecte descoperite de angajații Muzeului de Arheologie. Aceste exponate remarcabile au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice de la Luzanivka, de pe Bulevardul Primorski și din zona Chersonesului. Săpături se desfășoară și în apropiere de Bilhorod-Dnistrovskîi, în satul Roksolany. În satul Koșari, lângă limanul Tiligul, au fost descoperite vestigiile vechiului oraș grecesc Odessos, de la numele căruia provine denumirea actuală a orașului nostru.
Aici este prezentată și o hartă-schemă unică, ce arată cum arăta teritoriul adiacent golfului Odesa în acele vremuri îndepărtate. Pe atunci, limanele Kualnik și Hadjibey comunicau liber cu marea și serveau drept porturi naturale pentru grecii antici. Cu timpul, gurile lor au fost închise de cordoane litorale de nisip, iar locul de staționare a navelor turcești a fost ales în zona în care se află astăzi portul modern. O vedere a Hadjibeyului din perioada dominației turcești este reprezentată în tabloul pictorului G. Ladiženski.

Casa-muzeu din Odesa, dedicată lui N. K. Roerich, a fost inaugurată la 10 martie 2000, având statutul de organizație neguvernamentală. Fondatorii săi au fost Comitetul Odesit al Pactului pentru Cultură și Pace „N. K. Roerich” — o organizație neguvernamentală care, la momentul înființării muzeului, avea deja o vechime de 10 ani — și Fundația Caritabilă Sud-Ucraineană „N. K. Roerich”. Angajații muzeului consideră că principala lor misiune este studierea științifică aprofundată și promovarea moștenirii creative a întregii familii Roerich: a pictorului de renume mondial Nikolai Konstantinovici Roerich (1874–1947), a filosofi ei Elena Ivanovna Roerich (1879–1955), soția lui N. K. Roerich, precum și a fiilor lor — specialistul în studii orientale Iuri Nikolaevici Roerich (1902–1963) și pictorul Sviatoslav Nikolaevici Roerich (1904–1993). Activitatea muzeului este axată pe studierea moștenirii familiei Roerich, însă tocmai principiile de organizare și funcționare a muzeului, stabilite de însuși N. K. Roerich la înființarea primului Muzeu Roerich din New York, îl fac deschis unei colaborări cât mai ample cu oameni de cultură și organizații din întreaga lume. La formarea muzeului au contribuit discipolul lui N. K. Roerich, pictorul și omul de știință Boris Alexeevici Smirnov-Rusețki (1905–1993), precum și profesoara de studii indologice Natalia Mihailovna Sazanova (1931–2006).
În casa în care și-a petrecut tinerețea celebrul locuitor al Odesei, Leonid Utiosov, a fost deschis un muzeu. Noua atracție turistică se află într-o curte mică și primitoare a imobilului nr. 11 de pe strada Utiosova. Ideea înființării acestuia a apărut pentru prima dată cu mai bine de 20 de ani în urmă, însă nu s-au găsit până acum posibilitățile necesare pentru realizarea ei.
„Utiosov este sufletul Odesei. Nu există niciun alt cântăreț care să fi interpretat atât de multe cântece despre orașul său natal. Am așteptat foarte mult timp să apară un loc în care să putem arăta tot ceea ce a însemnat viața lui Utiosov și cu cine era prieten. Este un eveniment deosebit”, a declarat Natalia Oliinik, președinta Asociației „Casa Utiosov”.
În muzeu sunt expuse obiecte personale rare care i-au aparținut lui Leonid Iosifovici, precum și numeroase documente de arhivă și fotografii. Exponatele provin în principal din colecția lui Eduard Amcinski, admirator al talentului lui Utiosov și fost proprietar al apartamentului, care a venit special din America pentru inaugurarea muzeului.


Muzeul „Ucraina Stepei” este o filială a Muzeului de Istorie și Etnografie din Odesa. Acesta este situat nu departe de sediul expoziției principale (strada Havana, 4), pe strada Lanzheronivska, nr. 24a. Muzeul a fost înființat în 1925, însă, după încheierea politicii de „ucrainizare”, în 1931, a fost închis. Expoziția a fost redeschisă publicului abia în 2006. Astăzi, aceasta prezintă istoria generală a sudului Ucrainei, apariția și dezvoltarea orașului Odesa, precum și personalitățile istorice care au contribuit la dezvoltarea regiunii Odesa.
În prezent, muzeul deține o colecție de peste 1.000 de obiecte muzeale.
Suprafața expozițională a muzeului este de 120 m². Aici este deschisă o expoziție permanentă, care cuprinde diorame, machete de nave cazace, sculpturi, picturi și o colecție de costume cazace. De asemenea, sunt organizate expoziții dedicate istoriei cazacilor.
În muzeu se desfășoară o activitate de cercetare științifică susținută. Este studiată istoria localităților din regiunea Odesa, sunt colectate exponate și materiale documentare referitoare la istoria regiunii, sunt cercetate tradițiile culturale ale cazacilor, sunt înregistrate exemple de folclor oral, ritualuri și cântece. De asemenea, sunt organizate reconstituiri istorice ale ritualurilor cazace (nunți, ceremonii de rămas-bun înainte de plecarea în armată, jocuri cazace și altele) și ale sărbătorilor tradiționale (Rusaliile, Acoperământul Maicii Domnului, Sfântul Andrei, Crăciunul, Ajunul Crăciunului, Maslenița și multe altele), toate acestea creând o atmosferă unică și spiritul autentic al ținutului cazacilor.
Muzeul, împreună cu Centrul Cultural-Educațional „Kozak-Țentr” al organizației de tineret din cadrul Organizației Internaționale „Districtul de la Marea Neagră al Cazacilor Zaporoženi”, este organizator sau coorganizator a peste 30 de evenimente culturale în Odesa și în regiune. Colaborează activ cu Centrul Umanitar Regional Odesa pentru Educație și Formare Extrașcolară, Facultatea de Istorie a Universității Naționale din Odesa, Muzeul de Istorie și Etnografie din Odesa, direcțiile de cultură ale Consiliului Municipal Odesa și ale Administrației Regionale de Stat Odesa, Muzeul Ivan Honcear din Kiev și alte instituții.

Muzeul Istoriei Evreilor din Odesa a fost inaugurat în noiembrie 2002, pe strada Nezhinska, nr. 66, de către Centrul Comunitar Evreiesc din Odesa „Migdal”. În fiecare an, muzeul primește mii de vizitatori și organizează sute de tururi ghidate. Muzeul îndeplinește un rol de coordonare în procesul de studiere a istoriei evreilor.
Majoritatea exponatelor muzeului sunt donații. Printre donatori se numără numeroase personalități culturale cunoscute din oraș, reprezentanți ai organizațiilor evreiești și simpli locuitori ai Odesei, inclusiv persoane care își păstrează dragostea pentru orașul natal, deși locuiesc în prezent în SUA și Israel, Australia și Germania sau în alte țări.

Muzeul „Filiki Eteria” („Societatea Prietenilor”, în limba greacă) funcționează la Odesa din 1979, inițial ca secție a Muzeului de Istorie și Etnografie al orașului. În septembrie 1994, la Odesa, în clădirile de pe Aleea Krasnîi, nr. 16–20, a fost inaugurată festiv Filiala Fundației Elene pentru Cultură (cu sediul central la Atena). Primăria orașului a pus aceste clădiri la dispoziția filialei în condiții preferențiale, iar muzeul „Filiki Eteria”, transferat aici, funcționează de atunci în acest spațiu. Acesta este locul său istoric. În trecut, clădirile aparțineau grecilor, iar aici, în 1814, a fost înființată organizația secretă revoluționar-patriotică „Filiki Eteria”, care i-a pregătit pe greci pentru lupta pentru independență și a legat pentru totdeauna istoria Odesei de istoria renașterii naționale și statale a Greciei. Muzeul a fost înființat de Fundația Elenă pentru Cultură în colaborare cu Muzeul de Istorie și Etnografie din Odesa, care a pus la dispoziție o serie de exponate referitoare la istoria organizației „Filiki Eteria”, completate cu reproduceri fidele ale unor exponate din muzeele Greciei, în special din cele ale societăților elene de etnologie și istorie.



Memorialul Apărării Eroice a orașului Odesa a fost înființat în anul 1975, în ajunul celei de-a 30-a aniversări a Zilei Victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial, pe locul unde se afla Bateria de coastă nr. 411, care, din august până în octombrie 1941, a rezistat atacurilor invadatorilor germano-fasciști de-a lungul litoralului din partea de sud a orașului și a fost aruncată în aer în timpul retragerii trupelor sovietice. Baza expoziției o constituie documentele și obiectele personale ale soldaților care au participat la apărarea orașului Odesa și care au fost prezentate încă din anul 1944, în cadrul primei expoziții organizate cu ocazia eliberării orașului. În plus, în aer liber, pe teritoriul complexului memorial, sunt reunite peste 100 de exponate de tehnică militară din perioada 1941–1945.
Pe teritoriul Memorialului Apărării Eroice a orașului Odesa sunt expuse:
• exponate de tehnică de artilerie – instalații de coastă și tehnică antiaeriană;
• tancuri și avioane;
• tehnică militară navală;
• exemplare de arme de foc;
• obiecte personale ale militarilor, documente de arhivă, scrisori și hărți militare.

Singurul muzeu subteran din Ucraina a fost înființat în anul 1969, pe locul celor mai vechi catacombe din regiunea Odesa, cele din NERUBAYSKE. Timp de câteva secole, aici a fost extrasă piatra de cochilie pentru construcția orașului Odesa, astfel încât catacombele au trei niveluri și coboară la o adâncime de 12–14 m. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, catacombele din satul NERUBAYSKE au devenit locul de dislocare al unuia dintre cele mai mari detașamente de partizani din regiune. Muzeul este un monument dedicat mișcării partizanilor din regiunea Odesa și, în special, luptătorilor din detașamentul condus de Eroul Uniunii Sovietice, Volodymyr Molodțov-Badaiev. Timp de un an, cei 70 de membri ai detașamentului lăsat în catacombele din NERUBAYSKE au desfășurat o activitate intensă de sabotaj și recunoaștere, au fost zidiți de ocupanții români și aproape toți au pierit. În prezent, adevărata tabără a partizanilor lui Badaiev, situată la doi kilometri de intrarea principală în catacombe, este inundată de apele subterane. Cu toate acestea, membrii entuziaști ai clubului „Poshuk” au reușit să-i reconstituie aspectul inițial pe baza documentelor de arhivă și a mărturiilor celor care au fost martori la acele evenimente.
În Muzeul Gloriei Partizanilor sunt expuse: – obiecte de uz casnic ale partizanilor; – exemplare de arme și echipamente de stat major; – documente de arhivă, fotografii și obiecte personale ale partizanilor din regiunea Odesa; – lucrări de creație artistică realizate de membrii detașamentului lui Molodțov-Badaiev.
Expoziția Muzeului Gloriei Partizanilor este alcătuită dintr-o secțiune supraterană și una subterană, cu o suprafață expozițională totală de 1.000 m². Secțiunea subterană, amenajată într-o parte special delimitată a catacombelor, reprezintă o tabără de partizani reconstituită, unde vizitatorii pot cunoaște viața și traiul partizanilor lui Badaiev – potrivit mărturiilor celor care au fost martori la acele evenimente, baza detașamentului era dotată nu doar cu baie și bucătărie, ci și cu poligon de tragere, stat major, dormitoare pentru bărbați și femei, cameră de odihnă și armurerie. Într-una dintre galeriile ramificate ale catacombelor se află o sală memorială cu un grup de compoziții sculpturale, fiind prezentate, de asemenea, lucrări grafice originale ale partizanilor.
În secțiunea supraterană a muzeului sunt expuse documente de arhivă și fotografii ale membrilor mișcării clandestine din Odesa. Aceasta este cea mai completă expoziție dedicată mișcării partizanilor din regiunea Odesa și prezintă nu doar comandanții detașamentelor de partizani, ci și luptătorii eroi – lunetista Liudmyla Pavlicenko, mitralierașă Nina Onilova și Iașa Hordiienko. Unul dintre panourile muzeului este dedicat turiștilor celebri ai catacombelor din NERUBAYSKE, iar printre celelalte obiecte de valoare istorică este expusă o scrisoare de mulțumire din partea liderului cubanez Fidel Castro.

Anterior, se numea „Muzeul de Istorie Militară al Comandamentului Operațional de Sud”. Și mai înainte, purta denumirea de Muzeul de Istorie al Districtului Militar Odesa, decorat cu Ordinul Drapelul Roșu. Muzeul a fost inaugurat la 6 noiembrie 1967. La începutul anilor 1980 a intrat în renovare și și-a redeschis porțile pentru vizitatori la 8 mai 1985, în ajunul celei de-a 40-a aniversări a Victoriei. Este situat la adresa: strada Pyrohоvska, 2/4.
Muzeul deține o colecție de documente și exponate care prezintă istoria artei militare de la mijlocul secolului al XIX-lea până în zilele noastre. În prezent, muzeul are 13 săli, ale căror expoziții sunt dedicate unor pagini din istoria militară rusă, sovietică și ucraineană. Cea mai amplă prezentare este consacrată perioadei Războiului germano-sovietic din anii 1941–1945. Sala dedicată Forțelor Aeriene ale Ucrainei după destrămarea URSS este completată în permanență. În apropierea muzeului este amenajată o platformă de observare, unde sunt expuse 13 unități de tehnică de luptă, atât din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, cât și din perioada postbelică.
În perioada instituirii legii marțiale, muzeul este închis temporar.



Muzeul Holocaustului a fost înființat în conformitate cu hotărârea Consiliului Asociației Regionale din Odesa a Evreilor – Foști Deținuți ai Ghetourilor și Lagărelor de Concentrare Naziste și a fost inaugurat la 22 iunie 2009.
„Misiunea principală a muzeului este de a aduna, păstra și transmite generațiilor viitoare istoria acestei tragedii fără precedent; de a păstra memoria celor care au suferit și de a educa o nouă generație de tineri capabili să se opună fascismului în SECOLUL XXI”.
În conformitate cu misiunea și obiectivele sale principale, conceptul fundamental al Muzeului Holocaustului constă în constituirea unor colecții tematice: „Apariția fascismului”, „Începutul celui de-al Doilea Război Mondial”, „Apărarea orașului Odesa”, „Ocupația orașului Odesa”, „Înființarea Transnistriei”, „Lagărele și ghetourile din Transnistria”, „Rezistența evreiască în teritoriile ocupate ale Transnistriei”, „Locurile execuțiilor în masă ale evreilor din Transnistria”, „Cărțile negre ale Memoriei celor care au pierit în lagărele și ghetourile din Transnistria”, „Eliberarea orașului Odesa și a deținuților din Transnistria”, „Drepții între Popoare”, „Tribunalul de la Nürnberg”, „Procesul de la București”, „Documente, mărturii, obiecte personale ale foștilor deținuți din Transnistria”, „Deținuții din Transnistria pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial”.
Muzeul desfășoară următoarele activități:
• prezentarea activității Asociației Evreilor – Foști Deținuți ai Ghetourilor și Lagărelor de Concentrare Naziste din regiunea Odesa;
• completarea fondurilor bibliotecii Muzeului Holocaustului; desfășurarea activităților de cercetare științifică în cadrul obiectivelor și misiunilor stabilite ale muzeului;
• organizarea de tururi ghidate și prelegeri pentru vizitatorii Muzeului Holocaustului;
• organizarea întâlnirilor foștilor deținuți care au supraviețuit Catastrofei, ale celor salvați și ale salvatorilor acestora – Drepții între Popoare;
• organizarea de întâlniri cu oameni de creație și lansări de carte;
• prezentarea de filme tematice;
• desfășurarea activităților educative în rândul studenților și elevilor;
• întocmirea listelor celor decedați și identificarea locurilor în care au fost exterminați în masă evreii în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, pe teritoriul Transnistriei;
• publicarea unui „digest” pe teme precum „Muzeul Holocaustului povestește”.

Inițiatorul, inspiratorul și organizatorul lucrărilor de înființare a muzeului a fost activistul civic, istoricul, juristul, doctor în filosofie, lucrător emerit al culturii din Ucraina și președintele consiliului de administrație al ONG-ului „Centrul din Odesa pentru Studierea Holocaustului”, Pavlo Kozlenko, împreună cu echipa sa.
„…De la un panou la altul… Fiecare pas înseamnă nu numai durere și disperare, ci și, mai presus de toate, conștientizare… Ca un răspuns la încă o întrebare dificilă: «Cum, cum a fost posibil să se întâmple așa ceva?!»…
Dintr-o mărturie despre noul muzeu a lui Serhii Hutsaliuk, șeful Departamentului Interregional de Sud al Institutului Ucrainean al Memoriei Naționale:
„La Odesa, datorită eforturilor unor oameni cărora nu le este indiferent, a fost inaugurat Muzeul Genocidului «Teritoriul Memoriei», în care sunt prezentate crimele comise împotriva popoarelor care fac parte din națiunea politică ucraineană contemporană, care luptă pentru independența Ucrainei. Printre panouri se numără cele dedicate Holodomorului ucrainenilor, deportării tătarilor crimeeni, Holocaustului evreilor și romilor, genocidului armenilor și genocidului ucrainenilor comis în zilele noastre de Rusia lui Putin. Pavlo Kozlenko și echipa sa au realizat o lucrare de o importanță extraordinară pentru societatea noastră. Apreciez și sunt mândru de colaborarea și cooperarea cu acești oameni încă de la începutul activității Departamentului Interregional de Sud al Institutului Ucrainean al Memoriei Naționale. Cinste lor și mulțumiri din suflet!…”



Muzeul Cinematografiei al Filialei din Odesa a Uniunii Naționale a Cineaștilor din Ucraina este situat pe teritoriul Studioului Cinematografic din Odesa, într-un conac care, înainte de preluarea puterii de către bolșevici, aparținea familiei Demidov-San Donato.
Muzeul deține peste zece mii de unități de patrimoniu – materiale care atestă activitatea cinematografică din Odesa, începând cu inventarea cinematografiei și până în zilele noastre. Expoziția accesibilă publicului este amenajată doar într-o singură încăpere, cu o suprafață de 28 de metri pătrați. Aici sunt expuse diverse exponate – de la primul aparat pentru filmarea și proiectarea imaginilor în mișcare, inventat de odesitul Iosif Timcenko (cu doi ani înaintea fraților Lumière), primele ateliere cinematografice din Odesa, „Mirograf”, „Mizrahi”, ale lui Borisov, Haritonov și ale altora, până la activitatea „Studioului Cinematografic de Filme Artistice din Odesa”, desfășurată până în anul 1941, când a început cel de-al Doilea Război Mondial pentru Uniunea Sovietică. Celelalte încăperi sunt ocupate de rafturi pline până în tavan, în care sunt păstrate rarități, artefacte și materiale istorice despre cinematografia din Odesa, care, din cauza lipsei spațiului expozițional, nu pot fi deocamdată prezentate pe scară largă publicului.
Muzeul oferă programări individuale pentru consultații destinate studenților care cercetează istoria cinematografiei și dezvoltarea culturii în Odesa. În ultimii ani, a fost realizat un catalog al filmelor produse la Odesa în perioada 1917–2004, însoțit de ilustrații și descrieri.
Muzeul este popular în rândul istoricilor și al persoanelor care studiază și sunt interesate de istoria cinematografiei.

Expoziția Muzeului Ancorelor în Aer Liber este amplasată pe cheiul maritim, în spatele clădirii Terminalului Maritim și a hotelului „Odesa”, în fața Bisericii Sfântul Nicolae, în apropierea clubului de iahting „Odesa”. Anterior, o mare parte dintre ancore se afla în Muzeul Flotei Maritime (care a ars în urmă cu câțiva ani), însă în anul 2007 acestea au „acostat” într-un loc nou. Treptat, expoziția a fost completată cu mai multe ancore descoperite de entuziaști în apropiere de Odesa, Zatoka și Berdiansk. Un cunoscător va observa, desigur, imediat întreaga diversitate a ancorelor prezentate în expoziție: ancore de tip „pisică”, cu un număr diferit de brațe – trei, patru sau cinci; ancore cu traversă, realizate dintr-o singură bucată de fier; ancora Matrosov, ancora de tip Amiralitate, ancora Hall…
Spre informare: pe stema orașului Odesa este reprezentată o ancoră de tip „pisică”, cu patru brațe.
Vizitatorii obișnuiți pot înțelege mai bine exponatele cu ajutorul panourilor explicative, iar în zilele lucrătoare, pe timpul zilei, rolul unor ghizi neobișnuiți este îndeplinit de difuzoare.
Este interesant de aflat că vikingii foloseau ancorele de tip „pisică” drept cârlige de abordaj, iar primele ancore din fier au înlocuit ancorele din lemn în bazinul Mării Mediterane încă din secolul al VII-lea î.Hr.
În timpul renovării depozitelor Portului din Odesa, în același an 2007 în care a fost înființat Muzeul Ancorelor, a fost descoperit acest tun. Este unul dintre cele patru tunuri ale celei de-a șasea baterii de artilerie, aflată sub comanda sublocotenentului Aleksandr Petrovici Șciogolev. În timpul operațiunilor militare din anul 1854 împotriva trupelor anglo-franceze, bateria a respins atacul escadrei inamice în timpul bombardării orașului.

Muzeul Zoologic al Universității Naționale din Odesa „I. I. Mecinikov” este unul dintre cele mai vechi muzee din Ucraina. La inaugurarea Universității Imperiale Novorossia din Odesa, la 1 (13) mai 1865, la baza expoziției și a colecțiilor sale au stat colecțiile unice ale profesorului A. D. Nordmann, pe care acesta le donase Liceului Richelieu în anul 1849.
Primul curator al Muzeului Zoologic al Universității Imperiale Novorossia, în perioada 1865–1869, a fost profesorul I. A. Markuzen. Acesta nu numai că a reluat studiul faunei locale, în special al celei marine, ci a contribuit activ și la achiziționarea de noi preparate pentru muzeu. În anul 1865, el a achiziționat numeroase exponate reprezentând diferite grupe sistematice de nevertebrate, precum și animale mamifere împăiate. În perioada 1867–1868, la inițiativa profesorului Markuzen, au fost cumpărate colecții valoroase de păsări și pești exotici. La dezvoltarea muzeului au participat activ profesorii I. I. Mecinikov, A. O. Kovalevski, N. I. Bernstein și alții.
Expoziția și colecțiile muzeului sunt utilizate de studenți la elaborarea lucrărilor de curs și de diplomă, iar în muzeu aceștia își consolidează cunoștințele dobândite la cursuri. Pe lângă activitățile didactice cu studenții, aici sunt organizate excursii pentru elevi, turiști aflați la odihnă în sanatorii și participanți la olimpiade. Numărul vizitatorilor ajunge la 10.000 pe an.
Astăzi, Muzeul Zoologic este o subdiviziune structurală a Facultății de Biologie, reprezentând baza sa științifică și didactică. Acesta ocupă trei săli expoziționale, cu o suprafață totală de 1.200 m². Colecțiile cuprind 56.000 de unități de patrimoniu, dintre care 7.500 de exponate sunt prezentate publicului.

La 23 noiembrie 1999, Consiliul Științific al Institutului a adoptat hotărârea privind comemorarea creatorului și primului director al instituției. Pe frontonul clădirii institutului a apărut o nouă inscripție: „Institutul de Cercetări Științifice în Domeniul Bolilor Oculare și Terapiei Tisulare «V. P. Filatov»”, iar în fostul său birou de lucru a fost reconstituit Cabinetul-Muzeu al academicianului V. P. Filatov, în care și astăzi toate obiectele sunt păstrate în aceeași stare în care se aflau în timpul vieții sale…
Astăzi, „Complexul Muzeal și Expozițional «V. P. Filatov»” cuprinde Cabinetul-Muzeu, Casa-Muzeu memorială de la adresa Bulevardul Francez, 53 – clădirea în care a locuit academicianul V. P. Filatov – și muzeul situat la etajul al doilea al corpului de laboratoare. Complexul găzduiește expoziții care prezintă viața și activitatea marelui om de știință și oftalmolog, academicianul Filatov, precum și dezvoltarea școlii de oftalmologie din Odesa și a științei oftalmologice. Expoziția cuprinde fotografii unice, manuscrise, scrisori, publicații rare, obiecte personale și materiale fotografice din arhiva familiei lui V. P. Filatov. În sala de expoziții sunt prezentate lucrările sale artistice restaurate și moștenirea sa literară.

Muzeul a fost inaugurat la 5 noiembrie 1980, în vecinătatea Direcției de Interne (în prezent – Direcția Principală a Ministerului Afacerilor Interne al Ucrainei din Regiunea Odesa). Expozițiile prezintă istoria organelor afacerilor interne, de la înființare până în zilele noastre. Printre exponatele muzeului se numără arme confiscate de la bandiți, arme și uniforme ale miliției din perioada Războiului Civil, fotografii și documente ale primilor angajați ai serviciului de investigații criminale din Odesa, documente de arhivă și obiecte personale ale angajaților. Muzeul deține și un exemplar împăiat al câinelui de serviciu folosit la depistarea infractorilor, pe nume Rim. Cu ajutorul acestui câine au fost elucidate peste 200 de infracțiuni și reținuți 526 de infractori. Sunt expuse documente referitoare la foști angajați ai serviciului de investigații criminale din Odesa, deveniți ulterior scriitori cunoscuți – Evgheni Kataev (Petrov) și Aleksandr Kozacinski. În total, muzeul deține 7.637 de exponate.
Muzeul este situat în fosta Casă de Raport a lui Anatra, construită în anul 1892 de arhitectul A. O. Bernadazzi. În perioada 1909–1915, în această clădire a locuit și a lucrat violoncelistul, pedagogul muzical și profesorul E. F. Brambilla.

Muzeul funcționează în cadrul Stației de Pompieri nr. 3, unde timp de 20 de ani a fost prezentată o expoziție de tehnică și echipamente de pompieri. Printre exponate se numără o căruță cu butoi pentru transportul apei, o pompă manuală de incendiu din secolul al XIX-lea, machete ale tehnicii vechi și moderne, echipamente autentice de pompieri și fotografii de arhivă. În sala memorială dedicată accidentului de la Centrala Nucleară de la Cernobîl este instalată diorama „Explozia la cel de-al patrulea reactor al Centralei Atomoelectrice de la Cernobîl”.

În anul 1985, pe baza artefactelor păstrate, a fost inaugurat Muzeul de Istorie a Căilor Ferate din Odesa. Potrivit informațiilor furnizate de serviciul de presă al întreprinderii, în prezent, fondul muzeului cuprinde aproximativ 1.200 de obiecte de patrimoniu, printre care documente vechi de arhivă, hărți, fotografii, diverse distincții, inventar feroviar, uniforme de serviciu din anii trecuți și alte obiecte de mare valoare, care reprezintă o moștenire spirituală. Căutarea materialelor documentare și istorice și completarea colecției muzeului reprezintă un proces continuu.

Întreprinderea comunală „Odesmiskelektrotrans” este una dintre cele mai vechi întreprinderi de transport din Ucraina. Istoria sa începe în anul 1880, când „Societatea Belgiană a Căilor Ferate cu Tracțiune Ecvestră din Odesa” a început construirea și exploatarea vagoanelor tractate de cai, iar ulterior și a celor cu tracțiune cu abur. Timp de peste treizeci de ani, tramvaiele trase de cai au circulat pe străzile orașului Odesa. Lungimea totală a liniilor era de 47,3 verste. Abia la 24 septembrie 1910, la Odesa a fost pus în circulație primul tramvai electric.
Iar la 7 noiembrie 1945 a avut loc inaugurarea festivă a circulației troleibuzelor în Odesa. De fapt, prima linie fusese construită încă în anul 1941, însă războiul a împiedicat inaugurarea acesteia. Ocupanții români au evacuat toate echipamentele rețelei pregătite pentru punerea în funcțiune a primei etape, inclusiv cele 10 troleibuze noi de tip YaTB-4, construite la Uzina de Automobile din Iaroslavl. Abia în anul 1944, după eliberarea orașului, bunurile jefuite în timpul ocupației au început să fie returnate orașului. Cu toate acestea, în locul troleibuzelor noi, la Odesa au ajuns caroserii avariate în România, distruse, arse și dezmembrate…



În septembrie 2010, compania „AVK” a deschis primul său „Muzeu al Ciocolatei” în Cerkasî. Ideea unui muzeu dedicat ciocolatei a fost primită cu atât de mult entuziasm de către vizitatori, încât, începând din anul 2011, un astfel de muzeu urma să existe practic în fiecare oraș din Ucraina. Aici vă așteaptă nu doar un tur ghidat informativ și exponate realizate din ciocolată, ci și o degustare a creațiilor maeștrilor ciocolatieri.
Muzeul Ciocolatei din Odesa prezintă istoria ciocolatei, o gamă bogată și interesantă de suveniruri și cadouri, o expoziție impresionantă de figurine din ciocolată și vă invită, de asemenea, la degustarea bomboanelor și a ciocolatei.

Coniacul este, cu adevărat, o băutură divină. De aproape patru sute de ani, producerea sa este învăluită în numeroase secrete. Experiența extraordinară a generațiilor… Cunoștințe acumulate treptat… Măiestrie desăvârșită de-a lungul anilor și secolelor… Iată ce ascunde coniacul de ochii celor neinițiați – o băutură-istorie, o băutură-legendă. Dezvăluirea misterului nașterii coniacului este propusă de unicul Muzeu al Artei Fabricării Coniacului „M. L. Șustov” din Ucraina. Acesta este situat în centrul istoric al orașului Odesa, în pivnițele vechi ale Fabricii de Coniac din Odesa. Exponatele acestei colecții unice datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Muzeul Artei Fabricării Coniacului Șustov oferă următoarele servicii:
• tururi ghidate cu degustare
• închirierea sălii de cinema
• închirierea spațiului artistic
• închirierea sălilor de degustare
• cumpărături în boutique-ul de brandy
• produse suveniristice
• facilități pentru persoanele cu mobilitate redusă
• Wi-Fi

Institutul de Viticultură și Vinificație „V. Tairov” a fost înființat în anul 1905 ca gospodărie experimentală intitulată „Stațiunea de Vinificație a Viticultorilor și Vinificatorilor Ruși”. Inițiatorul înființării sale a fost V. Tairov, redactorul revistei „Buletinul Vinificației” și un entuziast al dezvoltării viticulturii. În etapa inițială a fost amenajată o pivniță mică și a fost constituită o bibliotecă. În perioada 1910–1912, pe malul Limanului Sukhoi a fost finalizată construirea complexului de clădiri al stațiunii, a fost înființată o plantație experimentală de viță-de-vie (3 ha) și a fost construit un atelier de altoire. În anul 1931, stațiunea a fost reorganizată în Institutul Ucrainean de Cercetări Științifice în Viticultură și Vinificație. Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înființarea sa, a fost inaugurat Muzeul Viticulturii și Vinificației, care prezintă principalele direcții de dezvoltare ale școlii naționale de vinificație.



Muzeul a fost înființat în anul 2008 de omul de afaceri, intelectualul și mecena V. Morohovskyi, având la bază colecția unică de lucrări ale artiștilor din „al doilea val al avangardei odesite”, aparținând cunoscutului colecționar M. Knobel. La Muzeul de Artă Modernă din Odesa sunt prezentate cele mai valoroase opere ale artelor plastice din Odesa, de la cumpăna secolelor XX și XXI.
Mândria muzeului o constituie sălile dedicate artei neoficiale din Odesa: primul artist abstract din Odesa în perioada sovietică, pictorul, poetul și disidentul O. Sokolov; expoziția „Zabirna”, organizată de V. Hrușci și S. Sîciov în 1967 – prima acțiune artistică neautorizată din URSS; reconstituirea expozițiilor organizate în apartamentele neconformiștilor în anii 1970; Grupul Conceptual din Odesa al anilor 1980; transavangarda „sud-rusă” din anii 1980–1990; comunicarea contemporană dintre artist și oraș. Secțiunea dedicată celor mai noi tendințe demonstrează că artele plastice din Odesa se dezvoltă activ, așa cum se cuvine să se întâmple în capitala culturală a Ucrainei!
În cadrul muzeului funcționează o sală de expoziții în care sunt organizate expoziții de artă contemporană, conferințe științifice și diverse proiecte artistice. Au fost înființate Clubul Muzeal de Educație Estetică și spațiul expozițional pentru tineret „Arteria”.

„Muzeul Științei Distractive” este primul muzeu interactiv de știință și divertisment din sudul Ucrainei, în care se află numeroase exponate unice din lumea științei, fiecare dintre ele putând fi considerat pe bună dreptate magic și fiind, fără îndoială, capabil să vă surprindă. Aici veți putea privi într-un mod cu totul nou și cu interes lucrurile care vi se păreau înainte plictisitoare sau greu de înțeles.
Dacă în alte muzee nici măcar nu este permis să atingeți exponatele de valoare, la noi nu doar că puteți, ci chiar trebuie să atingeți totul, să verificați, să experimentați și să vedeți cum se nasc minunile chiar sub ochii dumneavoastră. Atât copiii, cât și adulții pot realiza cu plăcere experimente interesante și demonstrații neobișnuite în incinta „Muzeului Științei Distractive”.
Misiunea principală a muzeului este de a le prezenta elevilor și studenților cele mai interesante și uimitoare lucruri din lumea științei și de a-i stimula să dobândească cunoștințe în cadrul procesului lor zilnic de învățare. Vă vom convinge că până și cele mai dificile probleme și cele mai lungi formule pot fi interesante, dacă sunt privite dintr-o altă perspectivă.
Muzeul Științei Distractive își propune să-i familiarizeze pe adulți și pe copii cu disciplinele din domeniul științelor naturii: fizica, chimia, biologia, geologia, astronomia, matematica și multe alte domenii ale cunoașterii. Acest obiectiv este susținut cu succes de:
• Laboratorul, unde au loc în mod regulat spectacole cu experimente electrice, spectacole de iluzionism, precum și spectacolul nostru unic „Buleologia”;
• Planetariul, unde, la fiecare oră, au loc proiecții de filme științifice educative despre spațiul cosmic;
• Sala de conferințe, unde vom organiza în mod regulat întâlniri ale clubului de dezbateri, seri cu invitați deosebiți, prelegeri pe diverse teme din domeniul științei, artei, psihologiei și filosofiei, precum și proiecții de filme științifice;
• Jocurile de tip quest, pe care le organizăm cu ocazia sărbătorilor dumneavoastră și care îi ajută pe participanți, într-o formă distractivă, să-și verifice și să-și îmbunătățească cunoștințele, petrecând totodată timpul într-un mod plăcut.
Să atingeți fulgerul sau chiar să creați un nor adevărat, să construiți un pod pietonal fără niciun cui sau element de fixare, să observați iluzii optice fascinante și să ascultați efecte acustice uimitoare – toate acestea și multe altele pot fi realizate numai la Muzeul Științei Distractive.
La „Muzeul Științei Distractive” vă puteți petrece timpul atât pe cont propriu, cât și însoțiți de ghizi care vă vor ajuta cu plăcere să rezolvați orice provocare și vă vor împărtăși cele mai interesante informații științifice.
Pe lângă bogata expoziție muzeală, aici funcționează o cafenea primitoare, unde vizitatorii se pot odihni și pot lua o gustare după activitățile lor captivante de explorare, precum și un mic magazin în care pot achiziționa literatură educativă, jocuri intelectuale interesante și suveniruri neobișnuite.
„Muzeul Științei Distractive” este locul în care atât copiii, cât și adulții pătrund cu bucurie și plăcere în lumea fascinantă și fermecătoare a științei. Este un loc din care nimeni nu pleacă fără emoții pozitive, bună dispoziție și cunoștințe valoroase!
În anul 2022, muzeul a fost complet distrus de agresorul rus în timpul unui nou atac cu rachete asupra orașului. În anul 2024, și-a reluat activitatea, însă la o altă adresă.
Istoria muzeului are deja peste 10 ani. Totul a început cu oameni care iubeau acest oraș și își desfășurau activitatea aici. Astăzi, expoziția a fost reînnoită și extinsă. Aveți acum posibilitatea de a vedea nu numai personaje istorice, ci și eroi contemporani din lumea muzicii, cinematografiei și animației. Turul nostru începe la un panou unde aveți ocazia nu doar să priviți, ci și să atingeți materialul din care sunt realizate figurile. Ceara este o substanță uimitoare, produsă de albine. Oamenii au început să folosească ceara încă din cele mai vechi etape ale istoriei lor. Întotdeauna au fost atrași de maleabilitatea acestui material și de senzația deosebită de „viață” pe care o transmite. Din cele mai vechi timpuri, obiectelor din ceară li s-a atribuit o semnificație aparte, magică. Calitățile sale unice au determinat percepția oamenilor din Antichitate asupra cerii ca fiind o substanță care unește două lumi: lumea celor vii și lumea celor morți.
Grecii antici realizau reprezentări ale zeilor pentru îndeplinirea jurămintelor și în cadrul ceremoniilor religioase. Totuși, se confecționau și păpuși din ceară pentru distracția copiilor. În Roma Antică, de pe chipurile persoanelor decedate din familiile nobile se luau mulaje din ghips, după care erau turnate măști din ceară. În timpul procesiunilor funerare, măștile pictate special erau purtate alături de cel decedat. Se considera că masca întărea spiritul celui decedat, îl ajuta să ajungă cu bine în lumea de dincolo și îl proteja de spaima provocată de spiritele malefice. Astăzi, la realizarea figurilor din ceară participă meșteri cu înaltă calificare din cele mai diverse profesii: istorici de artă, istorici, sculptori, specialiști în realizarea matrițelor, peruchieri, machiori, decoratori și mulți alții.

În acest muzeu neobișnuit, amenajat în două încăperi mici din partea istorică a orașului, istoria însăși a prins glas. Aici sunt prezentate exponate funcționale destinate înregistrării, reproducerii și transmiterii sunetului:
• cutii muzicale mecanice,
• gramofoane și patefoane, radiouri cu pick-up, magnetofoane, aparate cu tranzistori și altele.
Vizitatorii muzeului pot admira o colecție de discuri de gramofon și discuri de vinil, pot asculta înregistrări rare și mesaje audio înregistrate pe discuri, benzi de vinil și sârmă.
Colecția de obiecte asociate este deosebit de interesantă: afișe, postere, etichete pentru discuri – cu siglele numeroaselor companii și fabrici de înregistrări sonore care s-au succedat de-a lungul unui întreg secol.
În cadrul Muzeului Sunetului sunt organizate și funcționează:
• un club de „muzică live” și de muzicieni care o interpretează;
• un studio profesional de înregistrări sonore, ai cărui specialiști sunt gata să ajute pe oricine;
• posibilitatea pentru melomani de a deveni proprietarii unui suvenir audio mult dorit și exclusiv;
• un centru de instruire pentru tinerii specialiști – ingineri de sunet și tehnicieni de sunet.


*De ce se scrie numele orașului „Odesa” cu un singur „s”?
Scriem numele orașului „Odesa” cu un singur „s” pentru a respecta ortografia ucraineană și denumirea originală. Formele internaționale tradiționale, cu „ss” dublu, pot fi încă utilizate, însă forma corectă în limba ucraineană conține un singur „s”.